Echitatie terapeutica
Echitatie terapeutica

Echitatie terapeutica

Ca mulţi dintre noi, probabil, când eram mică eram fascinată de filmele în care apăreau cai şi îmi doream foarte mult să am un ponei, iar cand am mai crescut un cal, iar apoi o semicursiera. Nu am avut, dar am crescut înconjurată de multe animale.
Mai târziu, mult mai târziu, mi-am dorit să fiu psihoterapeut şi asta am reuşit. Iar cu câţiva ani în urmă am început să merg la călărie şi am redevenit un copil, un copil tare fericit. Iar anul trecut am primit din partea City Arts propunerea de a îmbina psihoterapia cu dragostea faţă de cai. Aşa am ajuns în Spania unde de dimineaţa până seara am fost înconjurată de cai, i-am cunoscut, m-au cunoscut, am muncit împreună, ne-am distrat împreună şi ne-am relaxat (eu îi periam, ei mă plimbau şi comunicam).
Am învăţat şi am simţit cum calul îţi creşte stima de sine, îţi dezvoltă autocontrolul, te stimulează şi te invită să relaţionezi, să cooperezi. Alături de cai am simţit cei 4 „C” cruciali de care aflasem de la profesorul adlerian Betty Lou Bettner: contez, sunt capabilă, contribui, am curaj.

Am aflat că ceea ce am simţi poate fi simţit şi poate fi terapeutic pentru: copii cu autism (cu care deja lucram sub alte forme), pentru copiii cu tulburări de învăţare sau stări care îi fac să fie atipici. Pentru persoane cu adicţii, cu tulburări de alimentaţie, depresie, anxietate, stres post traumatic. Pentru persoane care au dificultăţi de relaţionare, care sunt excluse, agresive, familii reunite şi oricine vrea să-şi dezvolte abilităţile de viaţă şi fireşte cu cei care au nevoie de stimulare sau recuperare fizică.