"Lupta" declararii celei mai stresante profesii poate fi castigata de medicii de familie. Fara a fi perceputi ca varfuri in topul specializarilor, medicii de familie se confrunta cu cele mai multe tipuri de stresori cronici.

Stresul a devenit un cuvant banal. O intreaga industrie dezvoltata in jurul stresului a dus la bagatelizarea sa. Vorbim de tehnici antistres, de horoscop antistres, jucarii antistres, remedii naturiste, alimente, muzica, sport, excursii, shopping, toate au legatura cu intentia de a combate stresul. S-a ajuns ca atunci cand cineva spune ca e stresat sa nu primeasca decat o replica plictisita: "Toti suntem stresati".

Stres

Cu toate acestea, stresul nu poate fi ignorat, atata timp cat repetate studii stiintifi ce au aratat efectele sale extrem de diverse si de grave. Astfel, stresul prelungit accentueaza sau cauzeaza hipertensiune, atacuri vasculare, boli de inima, ulcer, migrene, cancer, alergii, astm, artitrita reumatoida etc. Totodata, stresul cronic afecteaza gandirea limpede, duce la pierderea energiei, scade performanta la locul de munca, afecteaza sau intrerupe relatiile cu ceilalti si, in general, erodeaza calitatea vietii.

Stresul il declansam noi

Chiar daca obisnuim sa spunem "ma streseaza cutare lucru sau cutare situatie", de fapt, stresul este o reactie a organismului la un potential pericol. Iar pericolul nu trebuie sa fie neaparat fizic, adesea are legatura cu faptul ca persoana crede sau simte ca nu poate face fata cerintelor mediului. Raspunsul sau depinde de ceea ce gandeste ca s-ar putea intampla daca esueaza in a face fata cererii.

Nu conteaza daca pericolul este real sau imaginar, reactia corpului la stres este aceeasi. Astfel, oamenii isi declanseaza stresul prin felul in care gandesc. De multe ori, ei isi subestimeaza resursele in fata cererilor si isi formeaza credinte gresite, care creeaza un stres important in viata lor. Ajungem astfel la concluzia ca este mai putin important ce i se intampla unui om, conteaza ce crede el despre ce i s-a intamplat.

Asa cum spuneam, stresul este produs de o perceputa debalansare intre cereri si resurse. Astfel de circumstante duc la o neajutorare invatata, caracterizata prin pasivitate, concentrare pe sine, blamare, epuizare emotionala, retragere.

Frecvent, stresul este legat de locul de munca, de activitatea pe care o desfasoara o persoana. De-a lungul timpului s-au facut cercetari pentru a depista nivelul de stres pentru fiecare profesie in parte. Cei pentru care munca presupune contact permanent cu oamenii sunt mult mai vulnerabili. Iar medicii reprezinta o categorie profesionala aparte, stresul profesional in cazul lor fiind dublat de consecintele, uneori ireparabile, ale unei erori sau ale unui esec.

Medicii de familie sunt foarte expusi

Multi spun ca nimic nu poate fi mai stresant decat sa fii chirurg. Este adevarat, doar ca momentele de stres maximum in cazul unui astfel de specialist alterneaza cu cele de relaxare. Iar stresul are efecte distructive in special cand este cronic, cand factorii care-l cauzeaza nu sunt eliminati. In timp ce provocarile duc la o functionare sanatoasa, stresul cronic afecteaza calitatea vietii.

Medicul de familie este probabil cel care poate spune ca stresul profesional nu se incheie dupa 8 sau 10 ore de munca. Medicul de familie trebuie sa fie la dispozitia pacientilor sai mereu, sa acorde consultatii de urgenta chiar si la domiciliul acestora si niciodata nu stie ce caz va urma. Nu poate stabili o rutina atata timp cat bolile pacientilor lui sunt diverse: de la o banala raceala, la afectiuni cardiace, la boli psihice sau cancer. Iar medicul de familie este in linia intai. El trebuie sa puna un prim diagnostic si sa indrume, daca e cazul, pacientul catre specialistul potrivit.

Se ajunge ca linia intre viata profesionala si cea personala a medicului de familie sa fie extrem de flexibila. Or, acest fapt este un puternic declansator al starii de stres.

Pe langa solicitarile pacientilor, medicii de familie trebuie sa faca fata si sarcinilor administrative, care nu sunt de neglijat. Astfel, ajung la stres cronic.

"Fantezia salvarii"

Stresul nu afecteaza chiar toti medicii. In acelasi mediu, unii profesionisti vor experimenta un nivel maximum de stres, in timp ce altii se vor adapta mai usor. Cei predispusi la stres sunt cei care au anumite caracteristici, precum: idealism, supraangajare in profesie, dorinta de a performa, nevoia crescuta de aprobare din partea celorlalti, vulnerabilitatea in fata excesului de cereri, altfel spus, neputinta de a le refuza, sentimentul de vina fata de indeplinirea propriilor nevoi, nerabdarea, graba.

Stres

Multi medici sufera de "fantezia salvarii", adica fac tot felul de lucruri pentru pacienti, isi asuma majoritatea responsabilitatilor in privinta insanatosirii lor. Vor cu orice pret sa schimbe comportamentul pacientului, sa-l vindece sau sa-l salveze. Pentru ei este de neacceptat ideea ca uneori chiar nu pot vindeca pacientul.

Atitudinea potrivita din partea medicului ar trebui sa urmareasca actiuni de colaborare, empatie si incurajare mai degraba, decat sa urmareasca rezultatele. Numai asa relatia medic-pacient poate fi echilibrata, iar implicarea este reciproca.

Adictia de zahar, cofeina, nicotina sau alcool

Stresul cauzeaza anxietate, depresie, insomnie, ostilitate, oboseala cronica, retragere, pierderea motivatiei. fiecare dintre acestea determina sensibilizarea persoanei in fata oricarei situatii solicitante. Adesea, oamenii stresati aleg sa se retraga. In cazul medicilor, multi se refugiaza in munca lor, in studiu si evita viata sociala. Insa aceasta izolare le agraveaza starea. Interesul social este un factor important in evitarea sau combaterea stresului. Cu cat oamenii se simt mai conectati la ceilalti, cu atat simt mai mult ca au contributia lor in societate, simt ca sunt sprijiniti, ca apartin, sunt mai putin vulnerabili la raspunsul in fata stresului. Astfel descris, interesul social este mai mult decat grija oferita de medicul de familie pacientilor.

Un raport al Agentiei Europene pentru Securitatea si Sanatatea Muncii din 2003 descrie posibilii factori stresori care-i afecteaza pe medici. Printre acestia sunt situatiile traumatice, aspecte ale organizarii muncii, confruntarea cu durerea si oamenii aflati in stadii terminale ale unor boli grave, lipsa autonomiei, lipsa lucrului in echipa, munca izolata, lipsa suportului si a feedback-ului.

In fata acestor stresori, medicii pot sa se confrunte cu simptomele enumerate mai sus si treptat sa dezvolte si anumite adictii. Acestea pot fi fata de zahar, cofeina, nicotina sau alcool. De cele mai multe ori adictiile sunt combinate. In cazul celor ce ajung sa sufere de stres cronic se remarca o crestere a consumului de cafea si tigari, mancatul compulsiv insotit de dureri de spate, oboseala, senzatia de picioare reci, tensiunea premenstruala (in cazul femeilor), durerile de cap.

De la stres la burnout

Agentia Europeana pentru Securitatea si Sanatatea Muncii estimeaza ca o treime dintre medici sufera de burnout, iar 10% dintre ei ajung sa aiba deteriorari grave ale starii de sanatate, cum ar fi depresia severa sau alte tulburari psihiatrice, boli degenerative, abuzul de alcool sau droguri.

Termenul de burnout (a arde complet) denumeste sindromul stresului cronic la locul de munca. Este descris ca un proces ce se dezvolta lent, fara simptome si care duce la epuizare emotionala si retragere sociala. Este o stare de epuizare fizica, emotionala si mentala cauzata de implicarea pe termen lung in situatii solicitante emotional.

O prezentare mai tehnica a sindromului burnout a fost facuta de Maslach si Jackson (1986): "un sindrom ce are 3 dimensiuni: a) depersonalizarea - persoana se distanteaza de ceilalti, pe care incepe sa-i vada impersonal; b) reducerea realizarilor personale; c) epuizare emotionala - persoana se simte golita de resurse emotionale personale si devine foarte vulnerabila la stresori. Starea de burnout este cauzata de expunerea la stresul profesional si adesea este insotita de depresie.

Antrenament impotriva stresului

Stresul la locul de munca este cauzat de mediul organizational: conditii de munca, program, sefi . Cum adesea este mai greu sa se realizeze schimbari in aceste directii, cel mai eficient este "antrenamentul" pentru a face fata situatiilor. Iar primul pas este stabilirea focusului pe rezolvarea problemei si nu pe starea emotionala, pe probleme ce tin mai mult de status sau ego.

Ce poate face un psihoterapeut pentru un client ce sufera de stres cronic:

1. Sa inteleaga bine caracteristicile muncii clientului sau si sa gaseasca cele mai bune solutii pentru a-i creste stima de sine;

2 Sa-l ajute pe client sa-si reevalueze credintele gresite legate de stresorii de la locul de munca;

3. Sa-l ajute pe client sa-si foloseasca puterea de control pe care o are fata de stresori. Adesea, clientii pun accent pe faptul ca se simt neajutorati si nu observa ca au si alte variante la dispozitie;

4. Incurajarea clientilor sa-si ia pauze, vacante scurte, care pot fi mai eficiente in fata stresului decat o vacanta lunga;

5. Jocul de rol, pentru a putea lucra pe o situatie concreta de stres profesional;

6. Incurajarea clientilor sa faca sport si sa elimine obiceiurile distructive;

7. Accentuarea importantei activitatilor recreative;

8. Sa inceapa si un program psihologic autoadministrat (relaxare progresiva, respiratie controlata, meditatie, autosugestie, autohipnoza).

In iunie 1983, revista americana Times scria despre stres ca fiind epidemia anilor '80. Atunci, 55% dintre subiectii unui sondaj acuzasera ca sufera de stres puternic. 13 ani mai tarziu, procentul ajunsese la 75%, iar un sondaj american recent indica faptul ca 89 % din intervievati s-au confruntat macar o data cu o situatie stresanta. Astfel, devine tot mai greu de stabilit cine nu este afectat de stres. Sunt insa importante efectele stresului, iar in aprilie 2006, The Chartered Management Institute din Londra a publicat rezultatele unui astfel de studiu, realizat pe 1.541 subiecti.
  • 43% au recunoscut ca se enerveaza si reactioneaza fata de ceilalti prea usor
  • 31% au spus ca pierderea simtului umorului a dus la o presiune mai mare a muncii
  • 55% s-au plans de tensiuni musculare si dureri fizice
  • 44% au frecvent dureri de cap
  • 55% sunt in mod constant obositi la munca
  • 57% sufera de insomnie In fata unor astfel de simptome, participantii la studiu au recunoscut ca le e greu sa ia decizii si prefera, in general, sa se izoleze de oameni.


Dictionar

Adictie - dependenta fizica si psihica de o substanta sau de orice fel de excese. Poate fi vazuta ca o metoda creativa de a scapa de senzatia de frustrare.

Autohipnoza - tehnica de relaxare progresiva pe care o persoana si-o poate aplica singura dupa ce a invatat-o de la un specialist.

Fantezia salvarii - credinta nerealista a unui specialist ca-si poate salva toti pacientii.

Probleme de status - convingerea, adesea gresita, a unui angajat ca nu este respectat, ca nu i se recunoaste un anumit loc in organizatie.Probleme de ego - convingerea adesea gresita a unei persoane ca nu valoreaza, ca nu e bun, ca nu contribuie.

Sindromul burnout - este cel mai inalt nivel de stres determinat de munca si se caracterizeaza prin epuizare fizica si emotionala.