Pentru cei mai multi autismul este o boala incurabila. Cei diagnosticati cu autism raman adesea cu aceasta eticheta pe viata si sunt priviti cu mila dar si cu teama. Ei traiesc in lumea lor pe care, noi ceilalti, nu o intelegem si nu o controlam. Si totusi, desi pare greu de crezut o persoana ce sufera de una dintre tulburarile spectrului autismului poate duce o viata normala. Dar numai daca i se da sansa. Iar aceasta sansa depinde mai intai de parinti. Ei trebuie sa gaseasca puterea de a recunoaste ca micutul lor este diferit si are nevoie de ajutor. Este cel mai greu pas. Adesea parintii prefera sa traiasca in negare, sa-si vada copilul ca pe cineva ce are o personalitate puterinca, face ce vrea si cand vrea. E intr-adevar foarte greu sa recunosti ca ceva nu e in regula cu copilul tau, te simti atat de neajutorat in fata lui. Si totusi de decizia ta, de curajul tau, depinde viata lui. Pentru ca, cu cat este diagnosticat si incepe tratamentul mai repede cu atat sansele sale de integrare familiala si sociala sunt mai mari. Parintii in general observa ceva deosebit la copilul lor dar nu se gandesc ca este vorba de o tulburare. Si copiii, la randul lor observa, sunt foarte atenti si constienti la ce se intampla in jurul lor, doar ca nu o arata.

DIAGNOSTIC PRECOCE
Semnele tulburarilor din spectrul autismului pot fi vizibile inca din primele luni de viata ale copilului. Chiar daca sub un an nu se pune diagnosticul de autism ci este etichetat ca tulburare de atasament, important este ce se face. Si asta pentru ca in primul an de viata creierul copilului cunoaste cel mai dinamic proces de dezvoltare din intreaga viata.
 

SEMNE
- pasivitate excesiva (lipsa plansului, imobilitate, dezinteres fata de mediu, acel copil “ingeras”)
sau, din contra, activitate excesiva (plange in permanenta, daca la inceput au fost ingerasi apoi devin hiperactivi)
- refuzul sau rezistenta la alaptare si in general la ingrijire (chiar si cand primesc lapte din biberon tin capul intors, nu se uita spre cel sau cea care-l hraneste)
- lipsa de reactie la vocea sau prezenta parintelui (nu intoarce capul, nu zambeste, nu gangureste. Se verifica mai intai auzul)
- aversiunea fata de atingerile parintilor sau ale altor persoane (nu e o lipsa de sensibilitate ci, dimpotriva, o hipersensibilitate care incepe de la fata in jos)
lipsa contactului vizual direct desi exista contact cu obiectele
dezvoltare motorie intarziata
 

Cel putin doua dintre aceste semne trebuie sa fie prezente si sa persiste mai mult de 3 saptamani.

ALIMENTATIA


Copiii autisti au mari probleme de alimentatie. Iar cand se obtin succese in privinta alimentatiei, de fapt copilul progreseaza. De la refuzul alimentatiei la san, copiii ajung sa refuze hrana solida sau accepta un produs sau doua. Diversificarea hranei este foarte greu de realizat, refuza orice e nou si are foarte putine preferinte. In aproape toate cazurile copiii nu sunt obisnuiti sa manance la masa. Astfel ora mesei ajunge sa fie o lupta si sa se intinda pe intreaga zi. Parintii se enerveaza si ori insista la nesfarsit pentru ca micutul sa nu sufere de foame, ori cedeaza si-l lasa sa manance doar ce-i place.
In aceasta situatie scopul terapeutic este ca masa sa nu mai fie un stres. Incet incet parintii sunt invatati cum sa-l hraneasca, air el capata noi obiceiuri alimentare. De exemplu cand e hranit poate fi tinut pe genunchi cu spatele la cel care-l hraneste pentru ca el sa nu mai fie anxios fata de contactul vizual. Copilul nu trebuie constrans pentru ca devine si mai necooperant. Este importanta crearea unei rutine legate de masa. Dea altfel in general comportamentele repetitive inlatura anxietatea copilului autist. Pentru a obtine rezultate (sub indrumare) copilul poate sa nu manance chiar doua trei zile dar in final va baga un deget in mancare, va gusta si va incepe sa-i placa. E posibil ca ziua urmatoare sa arunce mancarea pe pereti, dar o va gusta si in final se va aseza la masa. Va face mizerie fara frica de a fi pedepsit. Treptata incepe sa-i placa sa guste si astfel se pregateste sa experimenteze mediul inconjurator.