Sa fii parinte reprezinta un full time job. Iar caracteristicile acestui job le
inveti permanent. In relatia cu copiii se poate intampla sa-iti pierzi rabdarea,
sa nu stii cum sa actionezi, sa nu intelegi cum de s-a ajuns intr-o anumita
situatie, sa nu intelegi comportamentul lor sa recurgi la solutii pe care apoi
le regreti. Fiecare parinte simte aceste lucruri la un moment dat. Adesea
parintii isi folosesc puterea, devin autoritari si cred ca doar asa reusesc sa
faca fata copilului neascultator. Se ajunge la pedeapsa si rasplata, modalitati
ineficiente de lucru cu copiii. Pedeapsa ajunge sa intareasca acel comportament
nedorit al copilului si sa afecteze pe mai multe planuri relatia lui cu parintii
sau cu cei din jur.
Ceea ce incercam prin aceste artiole sau in cadrul
consilierii familiale nu are in vedere gasirea unui vinovat ci a unor solutii
eficiente de imbunatatire a relatiei cu copiii.
Cate ceva despre
copii
Personalitatea copilului se fixeaza in jurul varstei de 5 – 7
ani. Metodele de operare, de rezolvare a problemelor insusite pana la aceasta
varsta ii vor servi probabil toata viata.
Copiii sunt excelenti observatori
dar foarte prosti interpreti. Altfel spus, e important ceea cred ei despre un
fapt, despre atitudinea dvs., cum simt ei ca ii afecteaza si nu situatia in
sine.
Fiecare raspuns neadevarat dat copilului slabeste increderea lui in
tine.
Putem descuraja un copil asteptand nimic de la el sau asteptand prea
mult.
Descurajarea este cauza tuturor comportamentelor neadecvate ale
copiilor.
Incurajarea creste stima de sine si respectul.
Copiii accepta
responsabilitati la o varsta foarte mica, daca adultii le dau sansa. Chiar si un
bebelus accepta responsabilitatea de a se juca, de a se amuza singur in patutul
lui daca i se ofera ocazia. Daca insa este obisnuit sa aiba in permamanenta pe
cineva in preajma isi va dori tot timpul acest lucru si va sti cum sa-l
obtina.
De obicei tatal si copiii nu au nevoie sa-si asume responsabilitati
pentru ca mama este atat de buna incat se ocupa ea de toate.
Prima sarcina a
mamei este sa creeze legatura cu copilul ei iar apoi sa o extinda catre tata si
catre societate.
Copilul nu trebuie sa fie atat de indrumat incat sa nu mai
poata decide singur.
Copilul trebuie apreciat pentru ceea ce este nu ceea ce
face. Sa nu confundam niciodata fapta cu faptasul.
Trebuie sa aiba
posibilitatea de a alege intre limite convenabile si pentru parinti.
Cele mai
multe probleme cu copiii le avem pentru ca nu le intelegem mesajul, ii pedepsim
iar comportamentul lor se deterioreaza si mai mult.
Copiii invata ce
traiesc
Daca un copil traieste cu critica, invata sa
condamne.
Daca un copil traieste cu ostilitate invata sa lupte.
Daca un
copil traieste cu ridiculizare invata sa fie timid.
Daca un copil traieste cu
rusine, invata sa se simta vinovat.
Daca un copil traieste cu toleranta,
invata sa fie rabdator.
Daca un copil traieste cu incurajare, inavata
increderea.
Daca un copil traieste cu recunostinta, invata sa
aprecieze.
Daca un copil traieste cu corectitudine, invata ce e
dreptatea.
Daca un copil traieste cu siguranta, invata sa aiba
incredere.
Daca un copil traieste cu aprobare, invata sa se placa pe
sine.
Daca un copil traieste cu acceptare si prietenie, invata sa descopere
dragostea in lume.
Incurajare sau
lauda
Lauda
- are un efect injositor, mareste
relatia inferioritate-superioritate
- deseori exista un dar
- apar
comparatiile cu ceilalti
- se refera la faptas, nu la fapta, are efect de
judecata absoluta
- cere o straduinta nevrotica spre superioritate, creeaza
dependenta
Incurajarea
- se face pe baza de echivalenta.
Celalat este luat in serios
- nu pune conditii
- compara cu cel care se
vorbeste, cu calitatile lui
- se refera la fapta si este o constatare facuta
pe moment
- ridica valoare de sine si sentimentul de comuniune
sociala
Exemple de incurajare:
Sora ta se descurca foarte
bine la chimie. Desigur si tu ai putea face acelasi lucru.
E foarte dragut ca
vrei sa ma ajuti dar de data asta vreau sa o fac singur.
Stiu ca vei reusi,
trebuie doar sa te straduiesti mai mult.
Voi doi sunteti singurii care puteti
rezolva cearta voastra.
Desenul tau e reusit, ai fi putut sa-l si
colorezi?
Scopurile gresite ale comportamentelor dificile ale
copiilor
Dupa cum spuneam copiii pot interpreta gresit
atitudinile parintilor, se pot simti frustrati, descurajati si astfel ajung la
comportamente neadecvate. Pe masura ce descurajarea lor creste trec de la un
scop la altul. Mai intai incearca sa obtina atentie. Daca simte ca a esuat, e
ranit si vrea sa se razbune. Apoi intra intr-o lupta pentru putere si daca nici
asa nu simte ca e valorizat, ca apartine, renunta total, se izoleaza, se
retrage.
Atentia excesiva
Prin comportamentul sau copilul vrea recunoastere . Uneori incearca sa
atraga atentia excesiv si intr-un mod negativ. Isi intrerupe parintii, este
hiperactiv, zgomotos, pune intrebari intr-una, face pozne, are obiceiuri
proaste. Sau dimpotriva afiseaza slabiciune sau este sarmant.
Reactia
parintilor. Sunt exasperati, la capatul rabdarii, vor sa aiba liniste. Isi
cearta copiii fara succes. Comportamentele se
repeta.
Putere
Este agresiv, rebel, refuza, nu se supune,
minte, are crize de nervi, o face pe seful. Poate manifesta si o opozitie pasiva
prin suptul degetului, minciuni, lene.
Reactia parintilor. Adesea ei intra in
aceasta lupta pentru putere. Se simt frustrati, devin din ce in ce mai
autoritari crezand ca nu sunt destul de fermi. Asta nu face decat sa accentueze
comportamentul copiilor.
Razbunare
“Ma ranesti, ma
pedepsesti si eu voi face la fel”. Violent, ursuz, ranire afectiva sau fizica a
celor din jur sau autoagresiune.
Reactia parintilor. Se simt raniti, cred
despre copilul lor ca este rau, obraznic si ajung sa-l raneasca la randul
lor.
Retragere
Nu are chef sa faca nimic, incepe ceva
dar renunta usor, se izoleaza de ceilalti. Este expresia celui mai inalt grad de
descurajare pe care o resimte.
Reactia parintilor. Se simt neajutorati nu
stiu ce sa-i mai ofere copilului, vor sa-l ajute cu orice pret. In schimb nu
primesc nici un raspuns.
Consecintele stilurilor
parentale
Urmatoarele lucruri sunt consecinte probabile ale
stilurilor parentale percepute in copilarie si concluziile trase. Lucrurile pot
sta insa si altfel. Nu este ca un fel de determinism. Intotdeauna alegem cum sa
ne purtam, e drept ca nu suntem mereu constienti de alegerea
facuta.
Democratic. Ca adult ajunge sa aiba o atitudine pozitiva,
sa vrea sa-si imbunata‘easca viata. Vrea sa-i ajute pe ceilalti, sa contribuie.
Poate sa conduca dar si sa fie cooperant. In relatiile intime se simte egal cu
partenerul. Ofera grija si iubire.
Prea liber. Rasfatat, plictisit,
fara vointa, fara initiativa. Asteapta de la ceilallti sa-i anticipeze
dorintele. Nu-i place sa munceasca nu persevereaza. Se ataseaza de parteneri
indulgenti, incearca sa inspire mila.
Prea supus. Este impulsiv,
dificil, extravagante, are accese de furie. Este obisnuit sa faca numai cum vrea
el, nu se gandeste la ceilalti. Asteapta admiratie pentru eforturi modeste. In
cuplu vrea in permanenta ca partenerul sa se ocupa de el.
Prea
costrangator. Vrea totul sau nimic.Poate face pe seful, e rebel dar poate sa
se si supuna, amana mereu. Casatoria e vazuta ca o datorie, relatiile nu-i aduc
satisfactii.
Perfectionist. Frecvent deprimat. Viata e vazuta ca o
lupta fara satisfactii. Nu accepta laude. Se simte superior, poate fi critic si
greu de multumit. Trebuie a se intreaca mereu pe sine. In relatie nu e afectuos,
cauta mereu partenerul perfect.
Excesiv de responsabil. Foarte greu se
relaxeaza. Isi asuma mai multe obligatii decat poate duce. Se simte presat, se
teme de esec. Nici in relatie nu se relaxeaza si-i este greu sa petreaca timpul
liber cu familia.
Neglijare. Impulsiv, vrea sa-si umple un vid
permanent, este singur. Are relatii superficiale si pe care le exploateaza.
Pastreaza distanta. Poate sa fie orientat excesiv spre afirmare sociala si
bunastare materiala. Vrea ca partenerului sa-i fie parinte, sa primeasca atentie
nelimitata. Poate avea mai multi parteneri deodata ca sa obtina cat mai mult
pentru sine.
Respingere. Ostil, suspicios, distant. Se simte fara
valoare, e foarte sensibil la esec, prefera sa munceasca singur, ii plac
animalele.Este insetat de dragoste dar se asteapta sa fie respins. Atras de
parteneri duri.
Cu pedepse. Se simte nedreptatit, asteapta revansa.
Invidiaza, e gelos, pedepseste si asteapta sa fie pedepsit. Atras de profesii
rigide, munceste excesiv.In relatia intima poate fi abuzator, infidel,
gelos.
Hipocondriac. Preocupat excesiv de sanatate, se trateaza mereu.
Ii place ca ceilalti sa-l compatimeasca. Munca e o povoara. Partenerul trebuie
sa joace rol de medic sau de asistenta nu simte placere si nu-si doreste
raporturi intime.
Stimulativ din punct de vedere sexual. Tendinta de
a sexualiza aspecte diferite ale vietii sau dimpotriva, respinge.Se foloseste de
atractia sexuala pentru diverse beneficii. Poate sa-si foloseasca partenerul.
Articolele de pe acest site au la baza principii adleriene (ale psihologiei individuale) si sunt inspirate din cursurile predate de instructorii Asociatiei pentru Psihoterapie si Psihologie Individuala din Romania precum si instructorii din Germania, SUA, Canada, Malta.