Echitatie terapeutica
Ca mulţi dintre noi, probabil, când eram mică eram fascinată de filmele în care apăreau cai şi îmi doream foarte mult să am un ponei, iar cand am mai crescut un cal, iar apoi o semicursiera. Nu am avut, dar am crescut înconjurată de multe animale.
Mai târziu, mult mai târziu, mi-am dorit să fiu psihoterapeut şi asta am reuşit. Iar cu câţiva ani în urmă am început să merg la călărie şi am redevenit un copil, un copil tare fericit. Iar anul trecut am primit din partea City Arts propunerea de a îmbina psihoterapia cu dragostea faţă de cai. Aşa am ajuns în Spania unde de dimineaţa până seara am fost înconjurată de cai, i-am cunoscut, m-au cunoscut, am muncit împreună, ne-am distrat împreună şi ne-am relaxat (eu îi periam, ei mă plimbau şi comunicam).
Am învăţat şi am simţit cum calul îţi creşte stima de sine, îţi dezvoltă autocontrolul, te stimulează şi te invită să relaţionezi, să cooperezi. Alături de cai am simţit cei 4 „C” cruciali de care aflasem de la profesorul adlerian Betty Lou Bettner: contez, sunt capabilă, contribui, am curaj.
Am aflat că ceea ce am simţi poate fi simţit şi poate fi terapeutic pentru: copii cu autism (cu care deja lucram sub alte forme), pentru copiii cu tulburări de învăţare sau stări care îi fac să fie atipici. Pentru persoane cu adicţii, cu tulburări de alimentaţie, depresie, anxietate, stres post traumatic. Pentru persoane care au dificultăţi de relaţionare, care sunt excluse, agresive, familii reunite şi oricine vrea să-şi dezvolte abilităţile de viaţă şi fireşte cu cei care au nevoie de stimulare sau recuperare fizică.
De pe canapea, pe cal. Psihoterapia cu cai, pentru prima dată în România
O femeie a adoptat patru copii, dintre care unul suferea de sindromul Asperger. În alte cuvinte, era autist. Cum băiatul nu reușea să învețe tabla înmulțirii și cum familia lui avea doi cai, mama sa l-a îndemnat să-i spună toate înmulțirile cu 2 unuia dintre ei și pe cele cu 3 celuilalt. Copilul a reușit să învețe și să comunice animalelor ce a învățat, dar era timorat că va trebui să facă asta și în fața profesoarei. Așa că mama i-a spus: Când te va pune să spui tabla înmulțirii, închizi ochii și îți imaginezi că îi spui calului.
de Ionuț Dulămiță
Copilul a făcut întocmai, iar profesoara lui, surprinsă de performanța elevului autist, l-a întrebat cum a reușit. Mi-am imaginat că sunteți un cal, i-a spus băiatul. Așa că profesoara l-a ținut toată ziua cu fața la perete. Terapia cu cai poate face minuni în rândul copiilor cu autism, dar și în cazul altor tulburări, iar psihoterapeutul Anda Păcurar, care va face parte dintr-un proiect de echitație psihoterapeutică, ne explică de ce în interviul de mai jos. Proiectul va fi derulat de asociația City Arts, care se ocupă de proiecte de responsabilitate socială, în parterneriat cu centrul de echitație Equestria, care se află la ieșirea din București. Fiind oarecum unicat în România, având în vedere că această formă de terapie a fost practicată doar izolat, nu a fost instituționalizată, după cum spune Anda Păcurar, proiectul a fost gândit inițial pentru copiii cu autism, dar va fi deschis și copiilor obișnuiți și adulților. Membrii asociației românești au venit cu ideea lui după ce au vizitat un centru de echitație psihoterapeutică din Spania, unde s-a dus și Anda Păcurar să se formeze.
Ce înseamnă terapia cu cai?
Anda Păcurar: Mie îmi place cel mai mult denumirea de echitație psihoterapeutică, pentru că se referă la ceea ce vrem noi să facem. În România, o să găsești denumirea de hipoterapie, dar aceasta se referă la terapia asistată de cai pentru persoane cu dizabilități fizice. Calul te ajută pe mai multe categorii de terapie. Una e cea fizică, pe partea de recuperare sau de stimulare pentru persoane cu dizabilități. Calul e singurul animal confortabil de călărit și are mersul tridimensional, exact ca omul, are oscilațiile de bazin pe care le are și omul. Atunci, o persoană cu dizabilitate urcată pe cal merge ca un om normal. E o stimulare pe care o poate face doar calul, fizioterapeuții n-o pot face. Mai e și faptul că animalul are o temperatură mai ridicată decât cea a corpului nostru; căldura stimulează corpul, îl relaxează, iar fizioterapia e mult mai ușor de făcut. Asta e ramura cea mai cunoscută, inclusiv la noi în țară. Se practică și la noi, dar pe proiecte mici. Ceea ce vrem noi să facem, echitația psihoterapeutică, se leagă de psihic și social. E o terapie în echipă, formată dintr-un psihoterapeut și un instructor de cai, o persoană specializată în a dresa și a îngriji calul.
Citeste restul articolului pe www.totb.ro
Mai multe informatii despre echitatie terapeutica:
