Blog

Anorexia, bulimia si obezitatea au devenit tulburari la moda. Standardele de
frumusete nerealiste promovate, stresul cotidian, inabilitatea de a face fata
solicitarilor vietii ii fac pe tot mai multi oameni sa se ” razbune ” pe
mancare.
Anorexia, bulimia si obezitatea au devenit tulburari la moda. Standardele de
frumusete nerealiste promovate, stresul cotidian, inabilitatea de a face fata
solicitarilor vietii ii fac pe tot mai multi oameni sa se ” razbune ” pe
mancare. Ceea ce la prima vedere poate parea doar un prost obicei alimentar
devine in timp o tulburare grava, ce deterioreaza sanatatea si ameninta viata
pacientului.

Cele mai grave tulburari de alimentatie sunt anorexia, bulimia si
binge-eating-ul. Si obezitatea este vazuta ca tulburare de alimentatie, dar nu
este diagnosticata conform criteriilor DSM IV (Diagnostic and Statistical Manual
of Mental Disorder). Aceste tulburari afecteaza in mare masura adolescentii si
tinerii, dar din ce in ce mai mult si adultii implicati in activitati sau
profesiii extrem de solicitante si cu un nivel crescut de stres. Cele doua
extreme, anorexia si obezitatea, sunt intalnite si la medici, din cauza stilului
de viata modificat. Astfel de tulburari debuteaza in cazul medicilor sau al
altor adulti ca simple obiceiuri alimentare. Fie ca nu au timp sa manance si sar
peste mese, fie mananca necontrolat, excesiv. Un astfel de comportamenta
alimentar nu pare nociv la prima vedere, insa evolueaza si, progresiv, se ajunge
la un comportament alimentar aberant, care determina si afectiuni asociate.

Un prim pas in prevenirea sau combaterea acestor tulburari este recunoasterea
lor, diagnosticarea. Iar pentru anorexie si bulimie exista criterii de
diagnostic DSM IV: Anorexia nervoasa:

1. greutate corporala scazuta cu cel putin15 % fata de greutatea normala;
2. teama intensa de a creste in greutate;
3. distorsiuni ale imaginii corporale;
4. absenta a cel putin trei cicluri menstruale consecutive.

Distorsiunea imaginii corporale se refera la tulburarea modului in care este
perceputa dimensiunea corporala, adica persoana pretinde ca este grasa, chiar
daca este foarte slaba.

Bulimia nervoasa

1. episoade bulimice repetate, cel putin doua pe saptamana, timp de cel putin 3
   luni;
2. pierderea controlului in timpul ingestiei alimentare;
3. comportamente compensatorii repetate in vederea prevenirii cresterii
   ponderale (vomismente autoinduse, abuzul de laxative si/sau diuretice, si/sau
   medicamente, dieta, exercitii fizice intense);
4. autoevaluarea afectata de forma si greutatea corporala.

Femeile
sunt cele mai predispuse la aceste tulburari. Doar in cazul binge-eating-ului
raportul intre femei si barbati este egal. Tratamentul poate include educatie
nutritionala, psihoterapie, consilierea familiei, medicamente.

Semne si simptome

Primii care remarca modificarea comportamentului alimentar al unei persoane
sunt cei din familie. Cand e vorba de adolescenti, adesea parintii nu se gandesc
ca poate fi vorba de o tulburare de alimentatie, ci cred ca sunt doar ” mofturi
” ce trec cu varsta. Desigur, nu orice dieta trebuie confundata cu o tulburare,
insa parintii trebuie sa se ingrijoreze atunci cand copiii lor nu mai castiga in
greutate. Exista si semne ca un adolescent are o potentiala tulburare
alimentara: nu vrea sa ia masa cu familia, vizite frecvente si lungi la baie, in
timpul mesei sau imediat dupa (multi adolescenti dau drumul la apa pentru a nu
auzi parintii ca vomita), exercitii fizice excesive.

Semnele si simptomele anorexiei:

• pierderea in greutate, obtinuta adesea prin provocarea varsaturilor, abuzul
  de laxative, diuretice sau exercitii fizice;
• refuzul de a mentine o greutate corporala normala;
• frica intensa de kilograme in plus;
• imagine corporala negativa;
• la femei, modificari ale menstruatiei sau lipsa menstrei;
• oboseala;
• depresie;
• ritm cardiac neregulat;
• anemie medie;
• par si unghii casante;
• presiune scazuta a sangelui.

Semnele bulimiei nervoase:

• episoade recurente de binge eating;
• sentimental ca nu-si poate controla comportamentul alimentar;
• ingerarea unei cantitati mult mai mari de mancare in timpul unui episod
  decat la o masa normala;
• folosirea metodelor de prevenire a ingrasarii: inducerea vomei, medicamente
  exercitii fizice;
• focus nesanatos asupra greutatii si formei corpului;
• deshidratare;
• oboseala;
• depresie;
• constipatie;
• probleme cu dintii si gingiile din cauza acidului gastric eliminat;
• ritm cardiac neregulat.

Semne si simptome ale binge-eating-ului

• episoade recurente de supraalimentare compulsiva, neurmata de voma;
• comportament necontrolat in privinta alimentarii;
• sentimente de rusine si vinovatie;
• oboseala;
• dureri articualare;
• afectiuni ale vezicii biliare;
• presiune crescuta a sangelui si a nivelului colesterolului.

Cauze

In declansarea tulburarilor de alimentatie sunt implicati mai multi factori:
genetici, culturali sau care tin de comportamentele familiei. Studiile au aratat
ca sistemul biologic din creier care determina apetitul si digestia nu
functioneaza normal.

O alta cauza extrem de intalnita o reprezinta mesajele transmise de
mass-media, care promoveaza femeia extrem de slaba ca etalon de frumusete.
Astfel, pentru a arata ca vedetele sau manechinele, cele mai multe tinere fac
eforturi pentru a-si mentine o greutate anormal de mica. Tot astfel de mesaje
contribuie la distorsionarea imaginii corporale si la aparitia sentimentelor
negative fata de corp. Inca de la 14 ani, fetele incep sa renunte la mese, sa
slabeasca continuu si totusi sa creada ca sunt supraponderale si ajung in final
la spitalizare, perfuziile fiind cele care le salveaza viata. De altfel,
preocuparea fata de greutate si imaginea corporala apare si la fetite de cinci
ani.

Factori de risc

• genul: adolescentele si tinerele femei sunt mult mai predispuse la tulburari
  alimentare decat baietii sau barbatii
• varsta: adesea sunt intalnire in jurul varstei de 20 de ani;
• influentele din familie: cei care se simt prea putin securizati in familie,
  ai caror parinti sau frati sunt extrem de critici sau care ii tachineaza in
  privinta trasaturilor fizice;
• ereditatea: tulburarile apar mai des la cei care au rude ce sufera de
  bulimie sau anorexie;
• tulburari emotionale: persoane cu depresie, tulburari de anxietate si
  obsesiv-compulsive. Pacientii cu anorexie au trasaturi de perfectionisti, iar
  cei cu bulimie au probleme in controlul impulsivitatii;
• exercitiile fizice excessive: cei implicatii in activitati sportive
  competitive prezinta un risc mai mare de dezvoltare a unei tulburari de
  alimentatie.

Diagnosticare

In cadrul evaluarii initiale medicale, trebuie sa adreseze pacientului
intrebari legate de criteriile descrise (obiceiuri alimentare, inducerea vomei,
folosirea laxativelor, imaginea corporala etc.). Se evalueaza posibilele
complicatii: afectarea danturii, ritmul cardiac neobisnuit, pierdere in
densitatea osoasa, anemie, modificari ale menstruatiei. Analizele ce duc la
stabilirea unui diagnostic pot fi :

• analiza sangelui, masurarea nivelului hemoglobinei;
• electrocardiograma;
• test cu raze X pentru a determina daca anorexia a afectat muschii cardiaci
  prin reducerea dimensiunii inimii;
• alte teste imagistice precum tomografia computerizata pentru a arata daca a
  fost afectat creierul sau tractul digestiv;
• test pentru determinarea densitatii osoase;
• verificarea functionarii diverselor organe (ficat, rinichi, glanda tiroida,
  ovare).

Examinarea trebuie facuta cu atentie deoarece in primele stadii anorexia nu
este vizibila (persoana nu este excesiv de slaba), iar in cazul bulimicilor, cei
mai multi isi creeaza o imagine de aparenta normalitate. Au succes, sunt
perfectionisti, dar de fapt ei doar supracompenseaza stima de sine scazuta si
depresia. Unii pacienti au adictii precum alcoolul sau drogurile.

In timp ce aportul normal de calorii este intre 2.000-3.000 pe zi, bulimicii
ingereaza intr-o criza de binge-eating 3.400 de calorii intr-o ora si un sfert,
putand ajunge la 20.000 de calorii in 8 ore. Un caz celebru este cel al actritei
Jane Fonda, care a afirmat ca a pastrat secretul de a fi bulimica de la varsta
de 12 ani. S-a recuperat abia la 35 de ani. Obisnuia sa manance compulsiv si sa
elimine imediat mancarea de 20 de ori pe zi.

Complicatii

Anorexia poatea produce mai multe complicatii si are un risc mult mai mare de
a cauza moartea decat bulimia. Ambele boli insa pot afecta in egala masura
sanatatea. In cazul anorexiei se estimeaza ca 1 din 10 bolnavi va muri din cauza
complicatiilor generate de tulburare.

Astfel de complicatii pot fi :

• boli cardiovasculare – ritm cardiac neregulat, scaderea dimensiunii
  muschilor cardiaci;
• modificari hormonale – schimbari ale hormonilor de reproducere sau ale
  hormonilor tiroidieni, ce duc la amenoree, inferitilitate, intarzieri in
  dezvoltare;
• debalansarea aportului de minerale si electroliti.

Corpul are nevoie de un nivel adecvat de minerale, in special calciu si
potasiu, pentru a mentine ritmul cardiac;

• afectarea terminatiilor nervoase;
• probleme digestive.

In cazul bulimiei complicatiile sunt:

• probleme cu gingiile si dintii;
• nivelul scazut de potasiu;
• probleme digestive – iritarea peretilor esofagieni si rectali;
• abuzul de medicamente.

Iar pentru binge-eating, complicatiile includ:

• cresterea presiunii sangelui;
• cresterea nivelului de colesterol;
• boli cardiovasculare;
• diabet de tip 2;
• afrectiuni ale vezicii biliare.

Tratament

Cazurile severe de anorexie necesita spitalizare imediata pentru rehidratarea
si inceperea reabilitarii nutritionale si cresterea in greutate. Medicatia
prescrisa vizeaza reducerea mancatului compulsiv, varsaturilor, tratarea
depresiei sau anxietatii associate tulburarii alimentare. Tratamentul include si
educatie, si psihoterapie.

Educatia nutritionala se face de catre medic, care stabileste un program, o
rutina a meselor, o dieta potrivita. Psihoterapia ajuta la evaluarea corecta a
sinelui, la identificarea convingerilor gresite, a scopurilor neconstiente din
spatele comportamentului compulsiv si evidentierea calitatilor si puterilor.
Nici un om nu-si poate folosi calitatile daca este convins ca nu le are. De
asemenea, se realizeaza si o consiliere a familiei, in sensul reducerii
sentimentelor de vinovatie cu care s-ar putea confrunta parintii. Nu in ultimul
rand, pacientul este invatat sa se autoingrijeasca. Adica sa aiba un program
regulat de mese, sa consume alimente sanatoase, sa ia la indicatia medicului
vitamine, suplimente minerale si sa faca exercitii fizice regulate, dar
moderate.

Statistici

Conform National Center for Health Statistics, una dintr-o suta de fete cu
varste intre 12 si 18 ani are anorexie. In primul an de liceu, intre 4,5 si 18%
dintre fete si 0,4 % dintre baieti au comportamente bulimice. Cei mai multi nu
reusesc sa renunte la comportamentul bulimic sau anorexic fara ajutor de
specialitate. Netratata, boala poate deveni cronica si poate cauza moartea.

Potrivit Asociatiei Americane pentru Anorexie/Bulimie, anual 1.000 de femei
mor din cauza anorexiei.

Studiile arata ca 10% dintre anorexici si bulimici sunt barbati. Asteptarile
fata de barbatii sunt ca ei sa fie puternici si atunci ajung sa le fie rusine de
un corp slab. Recent, un studiu realizat de Harvard University Medical Scool a
aratat ca 25% dintre adultii cu tulburari de alimentatie sunt barbati.

Incidenta

• este in crestere la copii de peste sapte ani;
• 40-60% dintre liceene tin diete;
• 13% dintre eleve vomita;
• 30-40% dintre fete sunt preocupate de greutate;
• 40% dintre fetele de peste noua ani au tinut o dieta;
• fetele de cinci ani sunt preocupate de dieta.

Sursa: Journal of the American Academy of Child and Adolescent
Psychiatry

Perspectiva psihoterapeutica

Psihoterapia adleriana sustine ca persoanele cu tulburari de alimentatie
folosesc alimentele si mancatul pentru a comunica simbolic sentimentele lor de
inadecvare fata de solicitarile vietii. Iar sentimentul de inadecvare apare ca
urmare a esecului lor de a-si manageria abililitatea de a trai eficient si
sanatos cu altii. Nevoile umane de baza privind siguranta si limitele potrivite,
combinate cu dorinta de a semnifica si de a fi perfect, duc la comportamente
ritualice privind alimentatia.

Negarea, evitarea si represiunea sunt caracteristici asociate tulburarilor
alimentare si tin de o serie de mecanisme de aparare invatate in familia de
origine. Astfel de familii consuma enorm de mult timp si energie in nerezolvarea
conflictelor. Deoarece pentru a rezolva un conflict trebuie mai intai sa
recunosti ca exista. Apoi, pentru astfel de familii lipsa perfectiunii
echivaleaza cu esecul personal sau familial. Iar in al treilea rand, iluzia
fericirii si atmosferei apropiate este o valoare de baza ce trebuie mentinuta cu
orice pret.

Fiind precocupata de mancare, corp si exercitii fizice, o persoana anorexica
nu se mai poate concentra pe propriile sentimente. Acest sistem de negare o
protejeaza de responsabilitatea de a face fata solicitarilor vietii de zi cu zi.
Ajunge sa experimenteze in felul ei subiectiv puterea, autonomia si controlul
intr-o lume pe care o percepe haotica.

In cazul bulimicilor, teama de a se ingrasa si aparenta lipsa de control a
impulsurilor le creeaza sentimente de neajutorare, vina, rusine, inadecvare. Mai
mult, bulimia este o tulburare progresiva, ce ajunge sa nu le mai lase timp
celor afectati pentru munca, relatii intime si sociale, adica pentru a indeplini
principalele sarcini ale vietii. Obezitatea, vazuta ca tulburare de alimentatie,
este caracterizata prin scopul de a mentine o greutate corporala excesiv de
mare. Obezitatea este un stil de viata ce protejeaza, ofera scuze si comunica
lumii dependenta, in unele cazuri, sau independenta, in altele, si frica de
aceste stari. Pe langa factorii biopsihosociali ce pot determina aparitia unei
tulburari de alimentatie, psihoterapia adleriana introduce si ideea ca exista
alegere, exista alternativa. Iar o persoana are tulburari de alimentatie pentru
ca, neconstient, alege sa fie bolnava. Boala este folosita de pacient pentru a
comunica nevoile sale, pentru a compensa lipsa curajului de a comunica intr-un
mod util si sanatos.