Printre activităţile mele se numără şi aceea de a pregăti viitori psihoterapeuţi. Iar unul dintre exerciţiile care-i pun la grea încercare pe cursanţi este următorul: Gândiţi-vă la cinci aspecte general umane, care fac persoana valoroasă şi care să fie independente de ceea ce face persoana, adevărate din ziua în care se naşte până când moare. E un exerciţiu despre stima de sine pe care foarte mulţi o pierd de timpuriu sau nu au ocazia să o dezvolte.
Zâmbetul sau varianta elaborată – umorul este una dintre caracteristicile care întruneşte criteriile şi care-mi place cel mai mult. Cu atât mai mult apreciez această calitate la oamenii serioşi, care spun lucruri importante şi care mişcă mulţimi.
Unui copil de câţiva anişori i s-au arătat nişte jucării şi el a spus că sunt ale lui. A fost unul dintre criteriile care i-au ajutat pe budişti să decidă ca el e al paisprezecelea Dalai Lama. Acest om a vorbit întotdeauna cu relaxare şi printre zâmbete despre lucruri grave, dar şi despre „criterii“ ce fac persoana valoroasă. Doar că el le numeşte religie: „religia mea este bunătateatea“ – spune Dalai Lama. Sau „toate religiile mari poartă acelaşi mesaj: iubire, compasiune, iertare şi important este ca ele să facă parte din viaţa de zi cu zi“.
Bunătatea, iubirea, compasiunea, iertarea cresc stima de sine şi stima de alţii.
Tot el mai spunea un lucru pe care-l tot repetam cursanţilor fără să ştiu pe cine citez: „Dacă nu poţi face bine, cel puţin să nu faci rău!“. Adică, dacă nu poţi încuraja un client, cel puţin nu-i da mai multe probelme decât cele cu care a venit şi, mai ales, nu-l trata de problemele tale.
Dalai Lama a vorbit şi despre somn, un alt lucru despre care am învăţat mult şi pe care mulţi psihologi îl „scanează“ neobosiţi. Poţi analiza poziţia în care doarme un om, visele pe care le are, soluţiile pe care le găseşte în vis sau emoţiile pe care le „fabrică“. Sau, cum ar spune un simplu călugăr budist: „Somnul este cea mai bună meditaţie“.