Unii sunt inteligenţi cu cifrele, alţii cu mâinile, alţii cu natura etc. Sunt opt feluri în care putem fi inteligenţi – susţine psihologul Howard Gardner. Una dintre formele cele mai seducătoare de inteligenţă este cea muzicală. Şi aici nu e vorba doar de a simţi şi reda muzica, ci şi de a folosi ritmul, tonul, armonia vocii atunci când comunicăm. Sau, altfel spus, nu e muzică mai complexă şi mai mişcătoare decât însăşi vorbirea.
Nu ştiu de ce povestitorul o face mereu pe vulpe să pară posesoarea cea mai abilă a glasului cald şi atât de convingător. Vocea ei îl lasă pe urs fără coadă şi pe corb fără caşcaval. Şi impresia mea este că nu doar vocea o face pe roşcată să obţină ce vrea şi când vrea, ci şi modul în care frazează. Cei care au urmărit-o cu atenţie în întâlnirea cu nefericitul corb au scris apoi teoria psihologiei inverse.
Eu cred însă, că, în timp, vulpea şi-a dezvoltat şi spiritul comunitar şi când a fost să ia chip de femeie a devenit Şeherezada. Şi aşa frumos a reuşit ea apoi să cruţe vieţile fecioarelor din regatul persan şi să convingă cel mai neînduplecat bărbat că femeile pot fi fidele. Şi-a folosit doar vocea.
Ştiu că au ajutat-o cele o mie şi una de poveşti, dar oricâţi scriitori ar fi avut pe lângă ea, nimic nu ar fi salvat-o dacă nu ştia când să tacă şi când să reînceapă să povestească; dacă din tonul vocii ei nu simţea regele acţiunea, suspansul, erotismul sau noua poveste anticipată de finalul celei încă neterminate. Cuceritor umorul Şeherezadei. Ironiza aşa cald marea îngrijorare masculină sau spunea aceeaşi poveste schimbând finalul dramatic într-unul amuzant.
Copiii Şeherezadei au moştenit harul mamei şi-i mai auzi câteodată. Au voci calde sau bine timbrate, te învăluie sau te ţin în suspans, îţi induc transa sau măcar îţi dau sugestii de bine.