Autism, curajul de a recunoaste

Pentru cei mai multi autismul este o boala incurabila. Cei
diagnosticati cu autism raman adesea cu aceasta eticheta pe viata si sunt
priviti cu mila dar si cu teama. Ei traiesc in lumea lor pe care, noi ceilalti,
nu o intelegem si nu o controlam. Si totusi, desi pare greu de crezut o persoana
ce sufera de una dintre tulburarile spectrului autismului poate duce o viata
normala. Dar numai daca i se da sansa. Iar aceasta sansa depinde mai intai de
parinti. Ei trebuie sa gaseasca puterea de a recunoaste ca micutul lor este
diferit si are nevoie de ajutor. Este cel mai greu pas. Adesea parintii prefera
sa traiasca in negare, sa-si vada copilul ca pe cineva ce are o personalitate
puterinca, face ce vrea si cand vrea. E intr-adevar foarte greu sa recunosti ca
ceva nu e in regula cu copilul tau, te simti atat de neajutorat in fata lui. Si
totusi de decizia ta, de curajul tau, depinde viata lui. Pentru ca, cu cat este
diagnosticat si incepe tratamentul mai repede cu atat sansele sale de integrare
familiala si sociala sunt mai mari. Parintii in general observa ceva deosebit la
copilul lor dar nu se gandesc ca este vorba de o tulburare. Si copiii, la randul
lor observa, sunt foarte atenti si constienti la ce se intampla in jurul lor,
doar ca nu o arata.

DIAGNOSTIC PRECOCE
Semnele tulburarilor din
spectrul autismului pot fi vizibile inca din primele luni de viata ale
copilului. Chiar daca sub un an nu se pune diagnosticul de autism ci este
etichetat ca tulburare de atasament, important este ce se face. Si asta pentru
ca in primul an de viata creierul copilului cunoaste cel mai dinamic proces de
dezvoltare din intreaga viata.
 

SEMNE
– pasivitate excesiva (lipsa plansului, imobilitate,
dezinteres fata de mediu, acel copil “ingeras”)
sau, din contra, activitate
excesiva (plange in permanenta, daca la inceput au fost ingerasi apoi devin
hiperactivi)
– refuzul sau rezistenta la alaptare si in general la ingrijire
(chiar si cand primesc lapte din biberon tin capul intors, nu se uita spre cel
sau cea care-l hraneste)
– lipsa de reactie la vocea sau prezenta parintelui
(nu intoarce capul, nu zambeste, nu gangureste. Se verifica mai intai
auzul)
– aversiunea fata de atingerile parintilor sau ale altor persoane (nu
e o lipsa de sensibilitate ci, dimpotriva, o hipersensibilitate care incepe de
la fata in jos)
lipsa contactului vizual direct desi exista contact cu
obiectele
dezvoltare motorie intarziata
 

Cel putin doua dintre aceste semne trebuie sa fie prezente si sa persiste mai
mult de 3 saptamani.

ALIMENTATIA

Copiii autisti au mari
probleme de alimentatie. Iar cand se obtin succese in privinta alimentatiei, de
fapt copilul progreseaza. De la refuzul alimentatiei la san, copiii ajung sa
refuze hrana solida sau accepta un produs sau doua. Diversificarea hranei este
foarte greu de realizat, refuza orice e nou si are foarte putine preferinte. In
aproape toate cazurile copiii nu sunt obisnuiti sa manance la masa. Astfel ora
mesei ajunge sa fie o lupta si sa se intinda pe intreaga zi. Parintii se
enerveaza si ori insista la nesfarsit pentru ca micutul sa nu sufere de foame,
ori cedeaza si-l lasa sa manance doar ce-i place.
In aceasta situatie scopul
terapeutic este ca masa sa nu mai fie un stres. Incet incet parintii sunt
invatati cum sa-l hraneasca, air el capata noi obiceiuri alimentare. De exemplu
cand e hranit poate fi tinut pe genunchi cu spatele la cel care-l hraneste
pentru ca el sa nu mai fie anxios fata de contactul vizual. Copilul nu trebuie
constrans pentru ca devine si mai necooperant. Este importanta crearea unei
rutine legate de masa. Dea altfel in general comportamentele repetitive inlatura
anxietatea copilului autist. Pentru a obtine rezultate (sub indrumare) copilul
poate sa nu manance chiar doua trei zile dar in final va baga un deget in
mancare, va gusta si va incepe sa-i placa. E posibil ca ziua urmatoare sa arunce
mancarea pe pereti, dar o va gusta si in final se va aseza la masa. Va face
mizerie fara frica de a fi pedepsit. Treptata incepe sa-i placa sa guste si
astfel se pregateste sa experimenteze mediul inconjurator.