Jargonul organelor sau bolile psihosomatice

Image„Uneori gura minte sau capul nu intelege; dar functiile corpului spun
intotdeauna adevarul” (Alfred Adler, creatorul Psihologiei Individuale)

Probabil ca fiecare medic de familie a intalnit in activitatea sa cazuri de
pacienti care acuzau suferinte acute ce nu puteau fi insa diagnosticate prin
investigatii medicale, consulturi de specialitate etc. In ciuda eforturilor
medicului de a fi de ajutor, un astfel de pacient pleaca nemultumit, cauta o
alta opinie, incepe sa creada ca are o boala deosebita ce nu este usor de
depistat. Pacientul nu-si va gasi linistea si va fi mereu la „shopping” de
doctori. Poate fi usor recunoscut dupa semnul „dosarului”. Are mereu un dosar
consistent de analize, investigatii, rezultate.

La acesti pacienti cauza ar putea fi de natura psihica si, odata depistata si
inteleasa de pacient, treptat dispar simptomle clinice. De fapt fiecare
suferinta fizica are rezonanta asupra psihicului si sunt situatii cand si
procesul invers este valabil.

Nu s-a putut realiza o delimitare intre cauzele fizice si cele psihice ale
bolilor. De altfel cel putin 70 % dintre boli au drept cauza anxietatea sau
stresul. In aceste conditii investigatiile medicale ar trebui sa mearga in
paralel cu demersurile psihoterapeutice.

Cum apare boala?

Psihologia individuala vorbeste despre pacient ca fiind cel care selecteaza,
neconstient, subiectiv, organul care sufera. Acesta poate fi chiar un organ
inferior din punct de vedere genetic. Sau poate fi preluat din istoria familiei:
” ai mei toti sunt alergici „, „parintii sunt cardiaci „. Organul ales poate
avea si o valoare simbolica pentru pacient, de exemplu problemele cu inima arata
dezamagirea in dragoste, cancerul la san poate fi expresia pierderii rolului de
mama la mijlocul vietii. Mai exista si posibilitatea ca organul sa fie ales
pentru ca este la moda. Asa cum sunt tulburarile de alimentatie (bulimia,
anorexia), sindromul premenstrual. Alta data la moda erau migrenele si colonul
iritabil.

Sentimentul de inferioritate este parte a conduitei umane. Fiecare om sufera
de inferioritate intr-un fel sau altul si raspunde cu o compensare. Nu situatia
obiectiva este importanta, ci situatia subiectiva, ce crede persoana despre ceea
ce i se intampla.Inferioritatea organica apare atunci cand individul isi declara
falimentul. In locul psihicului va vorbi fizicul prin intermediul verigii slabe.

Inferioritatea de organ este determinata si de descurajare si de lipsa
educatiei in spiritul cooperarii, a interesului social.”Nu am curajul sa-mi asum
sarcinile vietii”. Si copiii, dar si adultiii au nevoie de incurajare, la fel
cum planta are nevoie de apa.

Image

Alfred Adler numea aceste tulburari „jargonul organelor”. Acest jargon nu
este doar o declaratie, ci si o solutie pe care pacientul o gaseste intr-o
situatie de viata pe care nu o poate controla, rezolva. Desigur, o solutie
gresita. „Clientii nu vin la noi pentru probleme. Cu totii avem aceleasi
probleme: cum sa ne castigam existenta, cum sa ne facem prieteni, cum sa avem o
relatie sexuala satisfacatoare. Fiecare dintre noi are solutii la aceste
probleme conform cu stilul vietii lui. In psihoterapie ne adresam solutiilor
gresite ale clientului” (Robert L. Powers).

Cand se lucreaza cu un astfel de bolnav trebuie gasita cauza. Nu este
necesara doar tratarea simptomului pentru ca altfel el va reaparea sub o alta
forma, o alta suferinta. De exemplu o fetita care se masturaba, a renuntat la
acest gest la insistentele parintilor si solutiile de distragere aplicate de
acestia, insa la scurt timp a inceput sa se planga de dureri de burta. De fapt
cauza starii ei era atmosfera tensionata din familie. Initial a incercat
masturbarea pentru ca este un gest care relaxeaza, apoi a incercat sa capteze
atentia parintilor asupra ei acuzand dureri mari de burta. Daca nu se intervenea
putea ajunge sa dezvolte si alte simptome cum ar fi problemele de
respiratie.

Fiecare suferinta spune ceva

Cand au in fata un pacient a carei suferinta nu este confirmata de
investigatiile clinice sau tratamentele incercate nu au fost eficiente, medicii
se pot gandi si la mesajele psihice date de organe. O idee ar fi sa investigheze
putin cauzele psihologice. Sa afle ce anume se intampla in viata pacientului
atunci cand au aparut durerile. In acest fel pot recomanda pacientul sa viziteze
un psiholog. Problema lui ar putea fi rezolvata intr-o singura sedinta si astfel
ar scapa de chinuri, bani dati pe analize si medicamente, cozi la cabinetele
medicale.

In continuare prezentam o lista cu posibile ” mesaje” transmise de
organe.

  • Durerea de brat: „Am asa o povara”, „Sunt mana lui/ei
    dreapta”, „Car prea mult”
  • Durerea de spate: „Lasa-ma in pace”, „Nu am coloana
    vertebrala”, „Ma inconvoi pentru…”, „Sunt coplesit de o asa povara”
  • Durerea de gat: „Este enervant, ma calca pe nervi”, „Sunt
    prea teapan ca sa cedez”
  • Durerile de umeri: „Car lumea pe umerii mei. Iau totul in
    spinare”
  • Acneea: „Vreau sa explodez”, „Nu pot face fata”, „Fierb”
  • Alergiile: „Sunt prea sensibil”, „Sunt prea imprudent,
    grabit”, „Nu pot tolera asta”, „Am o limita de suportat”
  • Anorexia: „Nu am nici un chef de asta”, „Nu-mi poti baga pe
    gat asta cu forta”, „Ma inabus”
  • Artrita: „Nu suport”, „Sunt rigid, sunt de gheata”, „Nu pot
    sa ma inclin, sa accept asta”, „Nu ma pot schimba”, „Nu pot sa cedez pozitia
    mea”
  • Artrita mainilor: „Nu pot sa manuiesc, sa ma descurc cu
    asta”
  • Astm, emfizem: „Ma simt sufocat de asta, ma inabus”
  • Iritatii ale mainilor: „E prea fierbinte ca sa ma descurc,
    ma frig prea tare”
  • Colon iritabil: „Vreau sa scap de asta”, „Vreau sa ies
    curat din asta, este enervant”
  • Constipatie: „Ma blocheaza”, „nu-mi pasa”, „Sunt prins in
    povestea asta”, „n-am sa cedez, sa-mi dau drumul”
  • Oboseala: „M-am saturat, ma oboseste, ma uzeaza”
  • Urinari frecvente: „Nu dau doi bani pe asta”, „Imi irosesc
    viata”
  • Cefalee, migrene: „O sa explodez”, „O sa innebunesc”
  • Probleme cu inima: „N-am avut inima pentru asta”, „Ma face
    sa-mi simt inima grea”, „Am inima rupta, ranita”
  • Impotenta: „Pleaca de aici”, „Ma retrag, ma dau inapoi de
    langa tine”, „Nu ma pot trezi, destepta, incita, nu am ce-mi trebuie”
  • Neatentie, agitatie: „Nu ma pot aduna”, „Sunt imprastiat,
    tensionat, ca un arc”, „Nu pot sa stau linistit cu asta”, „Trebuie sa merg
    inainte”
  • Indigestie: „Nu pot sa accept asta, am greutati in a o
    accepta”, „Am un nod in stomac despre asta”, „Am un gust amar despre asta”
  • Varsaturi, bulimie: „Chestia asta ma face sa vomit. E
    gretos ce se intampla”, „Nu pot sa rabd asta”, „Ceea ce sunt fortat sa cred, sa
    iau de buna este dezgustator”
  • Obezitate: „Imi pun o bariera intre mine si ceilalti”, „nu
    te apropia prea mult de mine”, „Am un zid in jurul meu ca sa nu fiu ranit”.
  • Balbaiala, neindemanare: „Nu te bizui pe mine”, „Nu-mi pot
    gasi drumul”, „Nu pot sa stau pe picioarele mele”
  • Ulcer: „Ma roade, ma mananca pe dinauntru”.

Solutii

Chiar daca medicul suspecteaza o origine psihica a suferintei organice
prezentate de pacient nu poate trece peste investigatiile medicale. Ar trebui
urmate toate consulturile de specialitate si analizele medicale necesare
eliminarii cauzei organice. La final sau, si mai bine, in paralel se solicita o
evaluare psihologica si even-tual un tratament psihoterapeutic. Din punct de
vedere psihologic este importanta intelegerea logicii private a pacientului.
Bolnavul nu stie de ce are simptome. Stie doar ca sufera. In momentul in care
persoana devine constienta de faptul ca simptomul ascunde un motiv psihic,
ascunde o dorinta a sa de a se retrage, de a primi atentie sau de a transmite un
mesaj, renunta la el. Pentru ca in momentul in care a devenit constient
simptomul isi pierde valoare de alibi sau de scuza.

Image

Interventia psihoterapeutului are in vedere tocmai dezvaluirea scopului
ascuns al simptomului. Cand pacientul este pregatit sa accepte schimbarea sa
accepte sa-i fie mai bine coopereaza cu terapeutul in identificarea scopului si
gasirea solutiilor. Daca insa nu se simte pregatit sa „renunte” la simptom va
manifesta rezistenta si nu va accepta ipotezele formulate de specialist. Cu
aceasta rezistenta se poate confrunta si medicul de familie atunci cand incearca
sa-i vorbeasca pacientului despre o posibila cauza psihologica a suferintei
sale. In general pacientii nu accepta ideea unei cauze psihologice sau macar a
existentei unor factori psihologici care-i afecteaza starea de sanatate. In
aceste conditii pacientul are nevoie de mai multe informatii, de o educatie
sanitara in sensul intelegerii faptului ca factori psihologici perturbatori
precum stresul pot afecta in general imunitatea organismului si pe acest fond
pot aparea diverse boli. Astfel pacientul nu trebuie sa se confrunte cu ideea de
neacceptat ca psihicul sau este slab, influentabil si ca el nu-l poate
controla.

Studiu de caz

Image

Parintii au solicitat sprijin pentru a intelege ce se intampla cu fetita lor
de 7 ani. Au trei copii, ceilalti doi fiind gemeni in varsta de 4 ani. De un
timp fetita cea mare acuza tot felul de dureri. De la perioade in care o durea
burta sau capul, ajunsese sa se planga in fiecare zi de o noua durere. Auzea un
copil ca are o durere, imediat o prelua. Parintii au incercat sa ignore cand
si-au dat seama ca nu exista cauze fizice ale suferintei ei, insa ea nu a
renuntat. Terapeutul a vorbit cu fata, incercand sa-i spuna cam cat de dificil
trebuie sa-i fi fost ei in familie. De unde timp de 3 ani a avut toata atentia
parintilor concentrata asupra ei, s-a trezit ” detronata „si nu doar de un
frate, ci de doi. Terapeutul i-a spus ca poate prin suferintele ei incearca sa
le atraga atentia parintilor, sa-i tina ocupati cu ea si ca acest lucru nu este
rau, dar poate apela si la alte solutii asa incat sa se simta mai bine. I-a
propus sa petreaca timp cu ei in parc, la joaca si cand simte ca o doare ceva
sa-si aminteasca faptul ca terapeutul i-a spus ca nu e nimic si poate sa se
bucure de atentia parintilor si daca nu sufera. La randul lor, parintii au
inteles ce se intampla si si-au insusit sugestiile de a petrece timpul cu
ea.

Astfel de copii pot fi usor diagnosticati cu giardia, astm, reflux gastro
esofagian etc.