Tipuri de personalitati, tipuri de relatii cu munca

Ce face banu’ din om

dreptate, cel care trebuie sa fie superior, cautatorul de senzatii tari,
victima, martirul, bebelusul, inadecvatul, confuzul, utilul social.
Sunt tipuri de oameni, ii putem recunoaste usor printre colegii de la
munca, printre prieteni sau printre membrii familiei. Desigur, pot
exista multe, multe alte tipuri. De altfel, cati oameni sunt, atatea
tipuri sunt.

Tipurile mentionate mai sus le gasim in teoria adleriana (un tip de
psihoterapie descris de Alfred Adler, psiholog austriac). Chiar daca
Alfred Adler a descris o parte din aceste tipuri, iar munca sa a fost
continuata de Harold Mosak, psihoterapeut adlerian din SUA, amandoi au
sustinut ideea ca nu trebuie sa etichetam oamenii.

Orice incercare de categorizare este impotriva teoriei adleriene, care
sustine ca fiecare individ este unic. Gandim si ne purtam diferit,
astfel, nu exista tipuri clare de oameni. Pot insa exista prioritati
similare ale lor sau teme similare ale stilului vietii lor.

Alfred Adler descria stilul vietii unei persoane si prin tema centrala a
personalitatii. Si a descris patru posibile teme: tipul conducatorului,
tipul obtinatorului, tipul evitantului si tipul utilului social. Mai
tarziu, Harold Mosak a continuat aceasta tipologie si a diversificat-o,
descriind si alte tipuri, precum: cel care trebuie sa aiba dreptate, cel
care trebuie sa fie superior, cel care face pe plac, opozantul,
victima, martirul, bebelusul, inadecvatul, confuzul, evitantul de
sentimente, cautatorul de senzatii tari.

Obtinatorul este cel care, adesea neconstient,
manipuleaza viata si-i manipuleaza pe altii, punandu-i activ sau pasiv
in serviciul lui. Adesea, obtinatorii considera viata nedreapta, pentru
ca nu le ofera ceea ce cred ei ca li se cuvine. Obtinatorul este descris
ca fiind exploatator, manipulator, intimidant, dar si sarmant. E cel
care poate face crize de nervi, mai ales la locul de munca, pentru a
obtine ce doreste.

Controlorul este cel care doreste sa-i controleze pe
ceilalti sau sa controleze viata, ori vrea sa se asigure ca nu va fi
controlat. Acestor oameni le displac surprizele, isi controleaza
spontaneitatea si isi ascund sentimentele, pentru ca asta i-ar putea
face sa mai piarda din control. Ei compenseaza apeland la
intelectualizarea discutiilor, la nevoia de a avea dreptate, de a fi
ordine. Dorinta lor prea mare de perfectiune ii poate face sa-i
dispretuiasca pe ceilalti. Controlorii care au interes social pot fi
foarte buni in functii de conducere pentru ca sunt organizati, corecti,
sistematici, eficienti, punctuali.

Conducatorii sunt activi, agresivi, sunt indivizii care
se forteaza sa fie mereu primii, sa fie in top, sa fie mai buni decat
altii sau sa fie in centru. Conducatorii vor mereu sa castige, iar
atunci cand nu castiga sustin ca au fost pacaliti, inselati.
Conducatorii trebuie sa faca lucrurile in felul lor si cred ca puterea e
importanta in orice relatie ar avea. Cu toate acestea, ei simt nevoia
sa faca pe plac oamenilor, tocmai pentru a castiga aprecierea lor. Sunt
atat de dedicati scopurilor propuse, incat nu-si permit sa se
odihneasca. Ei vor sa aiba si adesea traiesc o frica profunda ca nu au
nimic. Conducatorii care au interes social pot fi foarte buni in a-i
ajuta pe altii sa obtina, sa fie eficienti, sa rezolve probleme.

Cei care fac pe plac sunt cei care au o nevoie
puternica de a fi acceptati si traiesc sentimentul ca trebuie sa le faca
pe plac oamenilor in permanenta. Acestia sunt foarte sensibili la
critica si se simt distrusi atunci cand nu primesc aprobarea totala si
constanta a celor dn jur. Sunt antrenati sa vada nevoile altora si sa le
implineasca, sa vada ce le-ar putea face placere acestor oameni. Sunt
extrem de buni executanti la locul de munca si sustinatori ai sefilor.

Victimele sunt cele care, inocent sau activ, au vocatia
de „vanatori de dezastre“. Alte caracteristici asociate lor sunt:
sentimentele nobile, faptul ca-si plang de mila, resemnare si
predispunere spre accidente. In acelasi timp, victimele incearca sa
obtina mila sau simpatia celorlalti. Adesea nu sunt eficienti la locul
de munca, pentru ca pierd prea mult timp plangandu-se.

Martirii sunt intr-o anumita masura similari cu
victimele. Si martirii sufera, dar, in plus, sunt pregatiti „sa moara“
pentru o cauza, pentru un principiu. Adesea, scopul martirului este
atingerea ideii de nobil si vocatia lor este de „colectionar de
nedreptati“. De multe ori, ei vorbesc despre nedreptati unui public
dezinteresat si asta le acumuleaza si mai mult ideea de nedreptate. Cei
care au interes social pot fi buni avocati, ecologisti etc. La locul de
munca, atat timp cat li se da o cauza pentru care sa lupte, vor lupta.

Opozantul este cel care se opune la tot si la toate si
nu stie altceva decat ca se opune. Opozitia poate fi si pasiva,
neimplicarea intr-un proiect, de exemplu. Sunt extrem de pesimisti. Cei
care totusi au interes social sunt cei care reusesc sa gaseasca solutii
unice, inedite la probleme.

Evitantul de sentimente este cel care crede ca doar
ratiunea poate rezolva problemele. Acestor oameni le este teama de
propria spontaneitate, pentru ca asta ii duce intr-o zona neplanificata
anterior. Nu se simt prea bine in societate, in schimb sunt in largul
lor in mediile in care exprimarea intelectualitatii este valorizata.

Cautatorii de senzatii tari dispretuiesc rutina si
activitatile repetitive, cautand mereu experiente noi. Cand viata devine
plictisitoare, cautatorii de senzatii tari stimuleaza, provoaca
excitarea. Adesea le place sa fie inconjurati de oameni care sa fie
martori la aventurile lor. E bine sa castige bani din activitati ce
presupun multa aventura.

Inadecvatul este similar pasarii Dodo, din desene
animate, pasare descrisa ca fiind mare, grea, ciudata, prostuta, care nu
poate sa zboare. Este „ciudatul“ grupului. Un astfel de om ar putea
avea amintiri timpurii de genul: „Odata, cand am intrat in clasa, copiii
au inceput sa rada de mine. Nu stiam de ce. Profesorul m-a luat
deoparte si mi-a intors tricoul pe dos asezandu-l asa cum trebuia. Nu
eram in stare nici sa-mi pun un tricou pe mine“. La locul de munca e o
aparitie fantomatica, nimeni nu stie cine e si ce face exact.

Confuzul este cel care confuzeaza viata si este
confuzat de viata. Adesea, este acela care e nemultumit, dar nu stie de
ce, ar vrea alt job, dar nu stie care, parca a fost undeva, dar parca
nu, parca a fost cu cineva sau poate altcineva mai era pe acolo.

Bebelusul este cel care-si aminteste ca a fost mereu
rasfatatul familiei, ajutat in toate, cel mic, imatur, care nu poate,
care cere mereu asistenta, ingrijire.

Cel care trebuie sa fie superior isi exprima scopul de a
fi mereu primul, cel mai bun, star. Cand nu se intampla asa e o mare
tragedie pentru el. Nu este cel care vrea sa obtina, adica nu este
similar obtinatorului. Este cel care vrea sa fie admirat, unic.

Persoana care trebuie sa aiba dreptate tine de
tipologia celor care cred ca nu pot avea un loc, nu pot apartine, nu pot
fi semnificativi decat daca au dreptate in ceea ce spun si fac. Adesea
cauta rasplata pentru ceea ce fac, scot in evidenta cata dreptate au
avut. Desigur va amintiti ca ati intalnit astfel de oameni. Uneori sunt
parintii, ei au intotdeauna dreptate. De asemenea, sunt cei care
subliniaza cat de mult se insala sau gresesc altii.

Tipul cu interes social este considerat de adlerieni
tipul ideal. El este cel care contribuie, coopereaza, compenseaza, are
grija de altii, simte ca apartine si le ofera si altora acest sentiment.

Oricare dintre tipurile de mai sus poate sa faca aceste lucruri daca isi
dezvolta potentialul social. Important este doar sa le faca fara a
cauta prin asta obtinerea aprobarii sau a recunoasterii cu orice pret.

Cand intalniti astfel de oameni nu incercati sa-i schimbati, ci
ganditi-va cat de eficienti pot fi daca le sunt exploatate tocmai
caracteristicile care-i fac atat de antipatici.


Articol publicat pe http://www.financiarul.com